Odată cu înaintarea în vârstă apar și durerile, dureri de care nu mai scăpăm până la finalul vieții. Poate cel mai greu de suportat și cele mai frecvente tipuri de dureri sunt cele de gât și de ceafă. Zona este oricum una sensibilă și predispusă la durere în general, dar când intervine și bătrânețea durerile devin acute sau cronice foarte ușor. Spondiloza cervicală este o cauză frecventă a durerilor de gât și de ceafă, se poate trata relativ ușor și diagnosticarea este rapidă dacă pacientul se prezintă la medicul specialist de la începutul apariției simptomelor comune.
Spondiloza cervicală se poate manifesta diferit în funcție de istoricul medical al pacientului și de cauzele care au declanșat-o, pe lângă înaintarea în vârstă. Diagnosticarea și tratamentele sunt în mare aceleași, conservatoare la început, urmate de intervenții chirurgicale în cazuri grave. Important este ca diagnosticarea să se facă doar în cabinetul medicului cu supraspecializare, în urma evaluării medicale complete și rezultatelor de la investigațiile imagistice.
De ce apare durerea de gât și de ceafă și ce putem face în privința ei aflați în rândurile ce urmează.
Spondiloza. Durerea de gât și de ceafă poate fi mai mult decât o simplă durere
Înainte de a vedea ce este spondiloza și spondiloza cervicală este nevoie de o clarificare a terminologiei. Spondiloza este un termen folosit adesea pentru a marca o degenerare (osteoartrită a coloanei și discopatie degenerativă), însă avem mulți alți termeni care pot crea confuzie în mintea pacientului. Spondiloza se referă la modificări degenerative (osteofite, subțiere disc, artroză fațetară, de exemplu).
Spondilita (spondilită anchilozantă) este o boală inflamatorie sistemică, nu ține de uzură. Spondiloliza este un defect sau o fractură la nivelul arcului vertebral (pars interarticularis), în timp ce alunecarea corpului vertebral poartă numele de spondilolistezis (implicând cu totul alt mecanism).
Revenind la spondiloză, aceasta este o afecțiune care se manifestă prin uzură și o degradare a coloanei vertebrale, adesea din cauza înaintării în vârstă.
Cele mai comune tipuri de spondiloză sunt spondiloza cervicală (la gât) și spondiloza lombară (la spate). De ce apare spondiloza? Dincolo de degenerarea legată de vârstă, naturală, spondiloza are un alt mare factor declanșator, încărcarea mecanică.
La nivel cervical se uzează treptat discurile și articulațiile. Ca reacție a osului la această uzură apar osteofitele („ciocurile de papagal”), determinând îngustarea canalului vertebral sau a orificiilor intervertebrale, putând comprima rădăcinile nervoase și, în cazurile mai grave, măduva spinării. Discurile degenerate nu mai amortizează eficient, iar măduva poate deveni mai vulnerabilă, chiar și la traumatisme minore.
Unii pacienți cu spondiloză au doar o durere locală, alții fac radiculopatie sau mielopatie. Durerea axială (gât/ceafă) are ca sursă un disc, mușchi, anumite ligamente, însă poate veni și din articulațiile fațetare (care dezvoltă modificări artrozice).
Pe de altă parte, radiculopatia apare când îngustarea canalului, osteofitele sau un disc protruzionat comprimă o rădăcină nervoasă, de unde și o durere pe braț, furnicături, amorțeală sau slăbiciune musculară. Mielopatia se manifestă când este afectată direct măduva spinării (nu doar o rădăcină nervoasă), cu frecvente tulburări de mers sau de echilibru, afectarea coordonării fine a mâinii și probleme de control sfincterian.
Simptomatologia spondilozei depinde de localizarea ei: cervicală, toracală sau lombară. În general, pacientul cu spondiloză va avea durere axială și rigiditate, dureri locale (ceafă, gât, spate), episoade de agravare a durerii, rigiditate crescută, limitarea mobilității dimineața și după repaus, dar și radiculopatie (dureri care iradiază pe braț sau pe picior, amorțeli frecvente, senzație de furnicături).
Mersul nesigur, rigid, spastic chiar, problemele de coordonare, mâinile neîndemânatice, manipularea fină imposibilă, tulburările vezicale și intestinale, în cazuri severe, vor completa tabloul clinic al spondilozei. Pe lângă simptomele tipice spondilozei există și simptome atipice precum durere referită în omoplat, umăr sau braț, cefalee cu punct de pornire occipital, senzația de „cap greu” pentru gât, amețeală asociată cu durere sau rigiditate cervicală, precum și frecvente pocnituri articulare benigne.
De multe ori în practica medicală spondiloza se poate confunda cu infecții diverse (meningită, osteomielită, abces epidural), boală oncologică și metastaze, tumori spinale, boli inflamatorii (spondilită anchilozantă, poliartrită reumatoidă) sau urgențe vasculare (disecție arterială). Sindroamele de compresie nervoasă periferică, afecțiunile umărului, cefaleea cervicogenă, nevralgia occipitală sau migrena sunt frecvent pe lista de afecțiuni care seamănă la nivel de simptome, în parte, cu spondiloza.
Spondiloza cervicală: ce este și la ce pacienți este întâlnită mai des?
Spondiloza cervicală este afecțiunea degenerativă cronică a coloanei vertebrale, manifestată în zona gâtului, cauzată de o uzură a discurilor intervertebrale, oaselor și cartilajelor pe măsură ce înaintăm în vârstă. Imediat după instalarea sa pot apărea durerea, rigiditatea și compresia nervilor.
Degenerarea oaselor și a discurilor de la nivelul gâtului poate duce la discuri protruzionate/hernieri și la apariția de osteofite. Cei mai afectați de spondiloza cervicală sunt adulții de vârstă mijlocie și vârstnicii, reprezentând o cauză comună de disfuncție medulară la cei peste 60 ani.
De multe ori există modificări degenerative vizibile imagistic fără simptome, deci o diagnosticare va putea fi făcută când afecțiunea îmbracă deja simptome acute sau cronice. Simptomele tipice pentru spondiloza cervicală sunt:
· durere și rigiditate la nivelul gâtului, cu iradiere spre umeri/baza craniului, iar mișcarea poate agrava durerea;
· cefalee – durere de cap ce pornește posterior (occipital) și „urcă” spre frunte;
· radiculopatie cervicală – dacă este implicată rădăcina nervoasă;
· durere pe braț și furnicături, amorțeală sau slăbiciune;
· mielopatie cervicală, cu implicarea măduvei spinării – însoțită de slăbiciune, amorțeală în mâini, pierdere de dexteritate fină, dezechilibru, coordonare slabă și modificări ale mersului.
Spondiloza cervicală are însă și simptome atipice, care o fac mai greu de diagnosticat: durere referită în omoplat, senzație de „cap prea greu”, zgomote articulare, amețeală și greață asociată cu durere cervicală.
Durerea în spondiloza cervicală are la bază mai mulți factori declanșatori. Durerea mecanică sau artrozică din articulațiile cervicale (inclusiv fațete) și din discurile degenerate este pe primul plan, alături de iritația/compresia nervoasă, cu durere ce poate „coborî” pe braț sau urca spre cap/umeri.
Se adaugă un răspuns muscular: când mușchii din jur devin suprasolicitați (cu manifestări precum spasm și oboseală), durerea și rigiditatea sunt amplificate.
Factorii de risc pentru spondiloza cervicală sunt: vârsta, ocupațiile cu mișcări repetitive ale gâtului/poziții incomode/muncă deasupra capului, leziuni cervicale anterioare, factori genetici, fumatul. Unii pacienți au și un canal spinal îngust congenital, fapt care face ca o compresie apărută din uzură să fie mult mai periculoasă pentru acea zonă.
Odată declanșate simptomele, spondiloza cervicală are o evoluție treptată, cu episoade de simptome agravate și perioade de ameliorare în 2–8 săptămâni. O compresie serioasă la nivelul nervilor sau al măduvei poate duce la leziuni permanente.
Medicii specialiști și pacienții trebuie să fie atenți la semnele ce indică o posibilă compresie medulară (mielopatie): în practică, slăbiciune în brațe/picioare, amorțeală în mâini, pierderea dexterității fine (încheiatul nasturilor, scrisul), dezechilibru, coordonare slabă, căzături, modificări ale mersului.
Dacă apar și semne la nivel de sfincter (pierderea controlului vezicii sau intestinului), însoțite de deficit motor/senzitiv, se va merge de urgență la medic sau la camera de gardă. În caz de suspiciune de infecție, malignitate, urgențe vasculare, boli inflamatorii sistemice, semne de mielopatie sau când a existat un traumatism însoțit de spondiloză pe un fond slăbit, evaluarea medicală de urgență este obligatorie.
Diagnosticarea spondilozei cervicale și posibile tratamente eficiente
Diagnosticul corect pentru spondiloza cervicală este pus de medicul ortoped sau neurochirurg, după o evaluare și triere inițială la medicul de familie sau la medicul internist. Uneori va interveni și neurologul pentru evaluarea mielopatiei/radiculopatiei, dar și medicul de medicină fizică și de reabilitare, kinetoterapeutul sau fizioterapeutul.
Se va analiza istoricul medical al pacientului și se va realiza un examen clinic complet, cu implicarea tuturor specialităților relevante, pentru a se decide dacă este vorba doar despre o durere mecanică sau dacă există afectare neurologică.
Cu un RMN sau CT se confirmă sau se infirmă suspiciunile medicale – RMN-ul este investigația de elecție în cazuri complexe sau dacă nu există ameliorare după 4-6 săptămâni. Dacă RMN-ul este neconcludent sau contraindicat, examinarea CT (sau Mielo-CT) va clarifica tipul compresiei osoase.
Electrofiziologia (EMG) este necesară doar când trebuie diferențiată o afectare de rădăcină nervoasă de o leziune de nerv periferic, atunci când diagnosticul clinic din prima fază a evaluării este neclar. Cât despre tratamentele pentru spondiloza cervicală, se începe cu un tratament conservator: medicamente, creme și geluri aplicate local, fizioterapie, kinetoterapie.
Chirurgia este o opțiune doar dacă există o compresie nervoasă/medulară semnificativă, confirmată imagistic și corelată clinic. Este esențială menținerea mișcării gâtului și a activităților zilnice, cu ajustări temporare în puseu și creștere treptată a efortului.
Se pot folosi gheața, căldura sau masajul ca terapii locale pentru ameliorarea simptomelor, iar la kinetoterapie și fizioterapie se va apela pentru programe personalizate de exerciții, mobilitate și tonifiere musculară. În radiculopatie, fizioterapia și exercițiile la domiciliu dau rezultate bune în majoritatea cazurilor.
Ca medicație se recomandă antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi pentru diminuarea inflamației, relaxante musculare pentru spasme și analgezice prescrise de către medicul specialist. Gulerul cervical, utilizat pe termen scurt, poate fi o opțiune inițială în unele cazuri (mai ales pentru confort și reducerea mișcărilor dureroase), pe lângă tratamentul medicamentos.
Se pot adăuga injecții și proceduri intervenționale (pentru durere refractară): infiltrația epidurală cervicală cu steroid ca opțiune antiinflamatoare în radiculopatie, infiltrația fațetară, blocajul de ramură medială sau ablația prin radiofrecvență.
Intervențiile chirurgicale sunt soluția când un nerv spinal este comprimat (radiculopatie) sau măduva este comprimată (mielopatie), mai ales în prezența simptomelor progresive (slăbiciune musculară, amorțeală, mers instabil). În mielopatia cervicală sau radiculopatiile severe se va interveni prin discectomie și fuziune cervicală anterioară (ACDF), corpectomie și fuziune, înlocuire de disc (artroplastie), laminectomie și fuziune sau laminoplastie.
Recuperarea depinde de simptomele avute și de tipul intervenției. La un puseu de durere cervicală degenerativă (fără deficit neurologic) recuperarea poate dura între 2 și 8 săptămâni.
Pentru radiculopatia cervicală, recuperarea este mai lentă, extinzându-se pe parcursul mai multor săptămâni sau luni. După chirurgia de decompresie cervicală există o ameliorare graduală în 6-8 săptămâni, cu îmbunătățiri semnificative la 12 săptămâni, fiind impus un control clinic și imagistic tipic la 3 luni.
La MedLife, spondiloza cervicală este tratată de medici specialiști în reumatologie, neurologie, neurochirurgie, ortopedie sau medicină fizică și de reabilitare, medici cu supraspecializări și experiență vastă. În cadrul clinicilor și hyperclinicilor MedLife se pot efectua investigații imagistice complexe (radiografie, RMN, CT) cu rezultate rapide, interpretate de medici care pot oferi un diagnostic precis.
Diagnosticarea pacientului cu spondiloză cervicală la MedLife începe cu un consult clinic complet, urmat de recomandări de investigații și analize specifice, stabilirea unui diagnostic clar și configurarea unui plan individualizat de tratament. Toate întrebările pacientului vor primi răspuns, iar deciziile terapeutice vor fi luate de fiecare dată în deplină cunoștință de cauză.
Programările rapide, telefonice sau online, prin formular sau aplicația mobilă, timpii reduși de așteptare și accesul imediat la tehnologii de ultimă generație și la echipe multidisciplinare de medici sunt avantaje reale de care se bucură pacientul care apelează la serviciile medicale din rețeaua MedLife.
